Ce este microdenția sau microdonția
Microdenția sau microdonția este o stare fiziologică ce presupune existența unuia sau mai multor dinți de dimensiuni reduse raportate la normalul danturii persoanei diagnosticate. Această anomalie, de obicei dobândită genetic, se poate manifesta atât la dinții temporari, de lapte, cât și la dinții permanenți. De cele mai multe ori, anomalia afectează și poziția sau alinierea dinților. Cu toate acestea, pacienții diagnosticați cu/microdonție trebuie să urmeze tratamente de specialitate, care pot implica și abordări multi-disciplinare.
Ce tipuri de microdonție există
Specialiștii au identificat trei tipuri principale ale acestei condiții fiziologice, microdonția singulară, care presupune afectarea unui singur dinte (de obicei, incisivii laterali sau ultimii molari), microdonția relativă, care se manifestă în relația dintre dimensiunea dinților și a maxilarelor (maxilare puternic dezvoltate în raport cu dantura) și microdenția generală, care afectează toată dantura (această din urmă condiție este foarte rară și se manifestă la copii care urmează cure de radioterapie sau chimioterapie în perioada apariției dentiției permanente).
De asemenea, microdonția poate afecta doar o parte a dintelui, respectiv coroana sau rădăcina. Toate aceste anomalii au implicații asupra stării de sănătate a pacientului afectat, în principal în ceea ce privește aspectul danturii, dar și ocluzia dentară (mușcătura), precum și alte disfuncționalități.
Cum se poate trata microdonția
Tratamentul microdonției poate fi stabilit în funcție de gravitatea afectării dentare și cu acordul pacientului, căruia îi vor fi prezentate variantele posibile (tratament ortodontic, restaurare dentară, extracție dentară, implant etc.). Abordarea de către medicul specialist ortodont a unor astfel de cazuri presupune asigurarea poziției corecte a dintelui/dinților afectați.
De multe ori, din cauza dimensiunilor reduse, distanța dintre dinți este mai mare decât de obicei și aceștia tind să migreze din poziția inițială. Dacă microdonția afectează și rădăcinile dentare, atunci abordarea multi-disciplinară, prin tratamentul endodontic, este necesară. Tratamentul ortodontic este potrivit pentru corectarea și menținerea alinierii corecte a dintelui/dinților tratați, implicit a ocluziei dentare (mușcătura).
Ideal ar fi ca tratamentul ortodontic să fie aplicat încă din perioada copilăriei, atunci când eforturile de aliniere dentară sunt mai eficiente, țesuturile fiind în dezvoltare. Procesul de restaurare a dintelui/dinților afectat/afectați poate începe, astfel, înainte, în timpul sau după încheierea tratamentului ortodontic. În cazul în care se impune extracția unuia sau mai multor dinți afectați, tratamentul ortodontic trebuie aplicat în vederea fie a închiderii spațiului rezultat în urma extracției, fie a asigurării spațiului necesar pentru un viitor implant. Avantajele tratamentului ortodontic care țintește închiderea spațiului inter-dentar constau în evitarea folosirii de punți dentare, care presupun afectarea dinților sănătoși folosiți ca ancoră/sprijin.
Deși, nici în prezent literatura de specialitate nu abundă în studii amănunțite asupra abordării terapeutice a microdenției din punct de vedere ortodontic, scopul urmărit de medicul specialist ortodont în astfel de cazuri este stabilirea și menținerea corectă a alinierii dentare, a ocluziei precum și a poziției maxilarelor, în vederea asigurării armoniei oro-faciale și a aspectului general plăcut al feței.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8952258/
https://restorativedentistry.org/wp-content/uploads/2021/12/MICRODONTIA.pdf
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S239592151630071X
