Ce este articulația temporo-mandibulară
Articulația care face legătura între mandibulă și craniu (osul temporal) poartă numele de articulație temporo-mandibulară. Din punct de vedere anatomic, există două astfel de articulații. Din motive practice, în continuare ne vom referi la acest tip de articulație folosind forma de singular. Astfel, putem afirma despre articulația temporo-mandibulară că este printre cele mai complexe din organism, întrucât, cu ajutorul musculaturii aferente, permite mandibulei să efectueze mișcări complexe în trei direcții: sus-jos, stânga-dreapta și față-spate.
În cazul alinierii corecte a mandibulei și oaselor temporale, mișcările firești de mestecare, înghițire, căscat și vorbire se desfășoară fără dificultate. Atunci când există probleme ale acestei articulații, mișcările amintite mai sus se desfășoară cu dificultate. Prin urmare, medicul specialist poate diagnostica problemele articulației temporo-mandibulare, în cazul în care pacientul reclamă durere și stare de disconfort la nivelul mandibulei, migrene sau dureri faciale, oculare, ale gâtului sau ale spatelui, dureri auriculare, pocnituri în timpul mișcării mandibulei, mișcări limitate ale acesteia sau blocarea ei, încleștări și scrâșniri ale dinților, stare de amețeală, sensibilitate dentară fără cauze aparente, amorțeli și probleme de aliniere dentară.
Conform studiilor, nu poate fi determinat cu precizie factorul declanșator al afecțiunii articulației temporo-mandibulare, pentru că, de cele mai multe ori, afectarea acesteia reprezintă un cumul de factori, cum ar fi cei genetici, loviturile în zona feței sau artrita. Chiar dacă de multe ori persoanele care au această afecțiune prezintă și bruxism (scrâșnirea dinților), nu întotdeauna cei care au dobândit obiceiul de a-și scrâșni sau încleșta dinții voluntar dezvoltă afecțiuni ale articulației în discuție, deși este posibil acest lucru în cazurile cronice.
Cum se tratează disfuncția temporo-mandibulară
După stabilirea cu precizie a diagnosticului de afecțiune a articulației temporo-mandibulare, în funcție de natura acesteia, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și istoricul medical al acestuia, medicul specialist poate recomanda o direcție de tratament, care poate include: analgezice, repaus, tehnici terapeutice de relaxare și înlăturare a stresului, fizioterapie, montarea unor aparate ocluzale, care să atenueze sau oprească încleștarea dinților, inclusiv scrâșnirea acestora, modificări ale dietei, cu scopul reducerii presiunii exercitate asupra articulației, aplicarea unor comprese reci sau calde, proceduri chirurgicale (în cazurile în care alte metode nu au efect sau în cazurile grave). De cele mai multe ori, efectele acestei afecțiuni sunt trecătoare și pot fi ținute sub control și eliminate prin proceduri simple, care nu implică medicamente sau intervenții medicale.
Cum se pune un diagnostic în cazul afecțiunilor
Persoanele care experimentează dureri persistente în zona mandibulei sau care nu-și pot închide sau deschide complet gura, ar trebui să se adreseze medicului specialist, în vederea stabilirii unui diagnostic. Consultul constă în observarea mișcării mandibulei, identificarea unor sunete specifice acestei afecțiuni (clic, pocnitură), palparea zonei exterioare articulației, examen radiologic (radiografie), CT sau RMN. Medicul specialist este cel mai în măsură atât să stabilească un diagnostic, cât și să prescrie un tratament eficace pentru afecțiunea articulației temporo-mandibulare.
Bibliografie:
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/temporomandibular-disorder-tmd
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tmj/diagnosis-treatment/drc-20350945
https://www.webmd.com/oral-health/guide/temporomandibular-disorders-tmd
