Tulburările temporo – mandibulare sunt cele care afectează articulația omonimă, una dintre cele mai complexe din organismul uman.
Componentele principale ale acestei articulații sunt mandibula, mușchii și ligamentele care asigură deschiderea/închiderea gurii și masticația.
Din diverse cauze (cele mai comune fiind: traumele/loviturile, fracturile la nivelul mandibulei/feței, obiceiul scrâșnirii dinților, artrita, mușcătura anormală etc.). În general, etiologia acestor tulburări include diverși factori: genetici, de mediu, socio-cognitivi și emoționali.
Statistici
Tulburările temporo – mandibulare, conform studiilor clinice, sunt mai frecvente la femei și în perioada de vârstă cuprinsă între 20 și 40 de ani (procentul de afectare al acestui segment de vârste este în jur de 15%).
Studii mai recente au arătat o tendință crescătoare în apariția acestor tulburări pentru segmentul de vârstă cuprins între 45 și 64 de ani, precum și o scădere a incidenței, concomitentă cu înaintarea în vârstă.
Simptome
Senzația de durere la mișcarea mandibulei, mișcarea limitată a acesteia, migrenele sau pocniturile la nivelul articulației amintite sunt printre cele mai comune simptome ale acestor tulburări.
Diagnosticul exact este stabilit de către medicul specialist și doar în urma examenului clinic, care va cuprinde și o anamneză.
Atunci când cauzele nu pot fi identificate la examinarea directă, medicul specialist poate recomanda examinarea imagistică, dar aceasta nu este o regulă.
Tratamentul acestor tulburări poate include proceduri medicale non – invazive (proceduri de relaxare a mandibulei, corectarea unor obiceiuri 
greșite, terapie cognitivă, montarea unor aparate dentare), medicamentație, iar în cazurile cronice, chirurgie maxilo-facială.
Dar în majoritatea cazurilor diagnosticate, atât simptomele, cât și tratamentele au fost ușoare și fără aplicarea unor proceduri complicate.
Amintită printre factorii cauzatori ai tulburărilor temporo – mandibulare, ocluzia defectuoasă (mușcătura anormală) intră în sfera de tratament a medicului specialist ortodont, care poate aplica procedurile specifice tratării și corectării acesteia și restabilirii stării de sănătate a pacientului.
În cazul diagnosticării pacientului cu tulburări temporo – mandibulare conexe ocluziei defectuoase, scopul medicului specialist ortodont va fi identificarea celei mai bune soluții terapeutice pentru stabilirea echilibrului funcțional al întregului ansamblu oro-facial (oase, mușchi, ligamente), prin urmare atenția acestuia nu se va rezuma doar la îndreptarea danturii, ci la restabilirea armoniei funcționale orale.
De cele mai multe ori, aceste soluții implică montarea unor aparate ortodontice, cu ajutorul cărora vor putea fi corectate anomaliile constatate. Tratamentul ortodontic clasic în astfel de situații poate dura, în medie 1,5 ani, combinat cu terapii adjuvante, pentru eliminarea senzațiilor de durere.
Abordarea tulburărilor temporo – mandibulare astăzi tinde să fie una specializată, care presupune cunoașterea amănunțită atât a cauzelor generatoare ale acestor tulburări, cât și a metodelor de tratament eficiente.
Bibliografie:
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2015/0315/p378-s1.html
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2007/1115/p1483.html
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25822556/
https://agsjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jgs.15354
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29719041/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20406353/
