Ce este ocluzia dentară

Prin ocluzie în stomatologie se înțelege relația de articulare a dinților de pe maxilar și mandibulă. În termeni comuni, aceasta se cheamă mușcătură. La majoritatea persoanelor această aliniere este relativ bună, aceasta asigurând o dentiție sănătoasă și o stare funcțională a aparatului bucal.

Constatarea ocluziei este printre primele investigații pe care le face medicul specialist pacientului care i se adresează. De ce? Pentru că felul în care se aliniază maxilarele în mușcătură, mai ales atunci când aceasta este defectuoasă, influențează aspectul danturii (deși este greu ca cineva fără experiență să-și dea seama de ocluzia incorectă doar privindu-se în oglindă) și produce o serie de afecțiuni, cum ar fi: dureri musculare la nivelul feței, dureri de cap, bruxism, fracturi dentare, pierderi ale dinților, retragere gingivală etc. Desigur, nu întotdeauna aceste afecțiuni au cauză unică ocluzia dentară.

Ocluzia dentară nu are o rețetă

Având în vedere implicațiile asupra sănătății persoanei, ocluzia dentară a făcut și face subiectul multor studii de specialitate și se află printre subiectele cele mai dezbătute de medicii stomatologi și ortodonți. Desigur, cred că nu poate fi definită ocluzia perfectă, fiecare dintre oameni prezentând un echilibru între dentiție și alinierea maxilarelor determinată de articulația temporo-mandibulară. Chiar luând în considerare doar pe aceasta din urmă și tot nu se poate stabili un standard aplicabil tuturor pacienților.

Pentru pacienții cu probleme de ocluzie care se adresează specialistului, provocarea acestuia din urmă constă în oferirea celei mai bune soluții pentru realizarea unei ocluzii stabile, astfel încât să nu fie afectați dinții pe termen scurt sau lung. Pacienții care se prezintă cu ocluzie dentară deficitară prezintă cel mai mare risc în ceea ce privește fracturile dentare sau pierderea dinților. Ignorată sau netratată ca atare, ocluzia defectuoasă conduce în timp la distrugerea lucrărilor dentare, cum ar fi: plombe, coroane dentare, fațete dentare.

Prin urmare, medicul specialist este obligat să determine tipul de ocluzie pentru fiecare pacient care i se adresează, înainte de efectuarea oricărei intervenții reconstructive sau reparatorii. Înțelegerea aspectelor legate de ocluzie are printre beneficii oferirea celor mai bune soluții de tratament pacienților cu aliniere defectuoasă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre aceste aspecte este și cel al relației dintre dinții anteriori și posteriori ocluziei totale, cei anteriori acționând ca o barieră de protecție pentru ceilalți.

Interdependența tuturor aspectelor evidențiate anterior obligă medicul specialist la o evaluare completă a procedurilor de urmat în vederea realizării unui zâmbet frumos și funcțional pacienților cu probleme de ocluzie care se prezintă la cabinet. Ignorarea acestora conduce, inevitabil, către insuccesul pe termen lung al oricărui tratament reconstructiv sau reparator.