De ce este nevoie de un aparat ortodontic?

Dovezile clinice arată că sănătatea individului cu una din următoarele anomalii dento-maxilare trebuie sa beneficieze de tratament ortodontic:

Înghesuiri dentare

Dinţii pot fi nealiniaţi deoarece sunt prea mari sau pentru că oasele maxilare sunt prea mici. Această situaţie poate determina contacte ocluzale incorecte cu efecte asupra ţesuturilor de susţinere ale dinţilor, locuri de retenţei a plăcii bacteriene care generează carii dentare şi un aspect inestetic ce afectează psiho-social individul.

Ocluzia adâncă

Dinţii frontali superiori acoperă vertical mai mult de jumătate din înălţimea dinţilor frontali inferiori care apar mai înalţi şi pot avea contact cu gingia celor de sus sau chiar cu cerul gurii. În timp, inflamaţia gingiilor şi uzura execesivă a dinţilor pot duce la pierderea lor la maturitate.

Protruzia (poziţionarea înainte) dinţilor frontali superiori

Dinţii frontali superiori poziţionaţi înainte nu au contact cu dinţii fontali inferiori ceea ce determină o suprasolicitare a dinţilor posteriori şi, în timp, o îmbolnăvire a ţesuturilor lor de susţinere (parodontită). Riscul de a pierde dinţii prin parodontită este dublu comparativ cu cei cu arcade dentare aliniate normal.

Ocluzia deschisă

Dinţii frontali superiori şi inferiori nu se ating în momentul „muşcăturii”. Spaţiul care rămâne poate fi de câţiva milimetri până la un centimetru. Suprasolicitarea dinţilor posteriori, eficienţa masticatorie redusă şi defecte de vorbire sunt consecinţele acestei anomalii.

Spaţieri dentare

Dacă dinţii sunt mai mici în raport cu diametrul maxilarelor ori sunt mai puţini dinţi pentru că nu au existat germeni dentari sau pentru că au rămas inclavaţi în os, pot să apară spaţii care sunt inestetice.

Ocluzii încrucişate

Dinţii frontali superiori sunt înapoia celor inferiori. Aceasta determină apariţia unor contacte traumatice cu efect asupra ţesuturilor de susţinere ale dinţilor. Această anomalie este evidentă la schimbarea dinţilor frontali de lapte cu cei permanenţi când poate fi destul de uşor de tratat.

Ocluzia inversă

Apare prin dezvoltarea în exces a mandibulei (maxilarul inferior) sau/şi dezvoltarea mai redusă a maxilarului superior. Pe lângă afectarea importantă estetică, prognaţia mandibulară are consecinţe masticatorii, fonatorii şi asupra sănătăţii parodontale.