Ce este ortopedia dento-facială?

În articolele precedente: Ortodonție sau cosmetică dentară? și Care sunt diferențele dintre medicul dentist și medicul ortodont am stabilit care sunt diferențele și asemănările dintre medicina dentară, ortodonție și cosmetică dentară.

O ramură distinctă a medicinii dentare, în strânsă legătură cu ortodonția este și ortopedia dento-facială. După cum sugerează numele, dento se referă la dinți, facială la față, orto la forma corectă, dreaptă, iar pedo vine de la pedos care înseamnă membru sau picior.

Prin urmare, ortopedia dento-facială este acea ramură a medicinei dentare, înrudită cu ortodonția, care tratează problemele apărute în ceea ce privește creșterea corectă a dinților și oaselor feței în timpul copilăriei, întrucât aceasta este perioada în care acest tip de probleme pot fi tratate cu eficiență maximă (după cum vom vedea, ortopedia dento-facială se adresează și problemelor constatate la pacienții adulți).

O mușcătură corectă și un zâmbet frumos

Așadar, medicul dentist specializat în ortopedia dento-facială va folosi aparatele și procedurile medicale necesare corectării precoce a problemelor constatate în dezvoltarea corectă și armonioasă a oaselor feței în raport cu dantura, începând cu primii ani de viață ai pacientului (ideal ar fi ca tratamentul/procedurile să înceapă în jurul vârstei de 7-8 ani).

Odată ce au erupt dinții permanenți, poate interveni și tratamentul ortodontic, acolo unde este cazul, care va asigura o mușcătură corectă și un zâmbet frumos.

La modul general, ortodonția se ocupă de problemele specifice cavității orale și ale părților sale componente: dinții, maxilarele, gingiile și sistemele nervos și circulator aferente. Pe de altă parte, ortopedia dento-facială intervine în procesul de creștere al oaselor feței, inclusiv al maxilarelor, prin folosirea unor aparate speciale, concepute să contribuie la dezvoltarea corectă a acestora, în vederea ameliorării sau eliminării problemelor constatate în prealabil (aceste tipuri de aparate acționează pe suturile intermaxilare, stimulând sau inhibând procesul de creștere al oaselor, în funcție de caz).

Cu cât tratamentul ortodontic e realizat mai devreme, cu atât mai bine

Ambele ramuri ale disciplinei dentare pare că se adresează acelorași probleme, diferența majoră o constituie însă perioada din viața pacientului în care poate interveni ortopedia dento-facială, precum și posibila folosire a procedurilor chirurgicale de corecție a oaselor feței. Din punct de vedere al rezultatelor, ortopedia dento-facială are un grad de eficiență ridicat, dacă procedurile și aparatele specifice sunt aplicate în perioada copilăriei, atunci când sunt prezenți dinții permanenți, dar și cei de lapte, iar maxilarele și oasele feței sunt în plin proces de creștere. Prima fază a tratamentului în ortopedia dento-facială poate să înceapă înainte de apariția dinților permanenți, iar aceasta implică folosirea unor aparate care să conducă la dezvoltarea corectă a maxilarului și/sau mandibulei. După apariția dinților permanenți se poate trece la faza a doua a tratamentului, care implică aplicarea aparatelor de corectare a creșterii acestora. Ortopedia dento-facială se poate adresa și pacienților adulți, dar abordarea va fi diferită.

Problemele constatate în copilărie în ceea ce privește dezvoltarea corectă a oaselor feței este cel mai bine să fie tratate tot atunci, pentru că la vârsta adultă, odată ce oasele și-au încheiat creșterea, în cele mai multe cazuri, singura metodă eficientă de corecție este chirurgia ortognată, despre care am discutat aici (link către articol). La pacienții adulți, anomalia se decompensează prin alinierea dinților cu aparatele fixe și apoi se efectuează intervenția chirurgicală prin care se repoziționează maxilarele în ocluzia corectă, iar după intervenția chirurgicală, purtarea aparatelor fixe va definitiva ocluzia în vederea obținerii și menținerii rezultatelor scontate. Succesiunea operațiilor efectuate în copilărie include corectarea problemelor de creștere a oaselor feței, apoi fixarea aparatelor pe dinții permanenți pentru corectarea creșterii acestora, concomitent cu monitorizarea creșterii oaselor feței. La vârsta adultă, succesiunea operaților implică, de obicei, ca primă fază chirurgia, apoi aplicarea aparatelor dentare, procesul fiind unul de durată pentru pacientul adult.

Scopul ortopediei dento-faciale este să asigure o înfățișare armonioasă a feței și un zâmbet frumos.

Află care sunt cele 7 semne că trebuie să îți duci copilul la medicul ortodont:

Ortodonția la copii: 7 semne – avertisment la copilul de 7 ani

Bibliografie:
https://www.miamiorthodontistgroup.com/blog/dentofacial-orthopaedics-v-s-orthodontics-which-is-best/
https://grabowskiortho.com/orthodontic-treatments/dentofacial-orthopedics/
https://www.palmerortho.com/blog/2018/12/what-is-dentofacial-orthopedics
https://www.coralwestdental.com/blog/what-is-dentofacial-orthopedics
https://www.ajodo.org/

Cauți un ortodont bun în București?

Solicită o programare.

7 + 5 =