Esenta frumusetei

esenta-frumusetii-title

esenta-frumusetii
G. W. Arnett , M. J. Gunson , R. P. McLaughlin „The Essence of Beauty” American Association of Orthodontists, Dec., 2004.

Din punct de vedere istoric, ştiinţa a încercat să definească frumuseţea în termeni proprii. Pentru cuantificarea frumuseţei, ştiinţa şi medicina au încercat să trateze deficite estetice prin repetabilitatea şi fiabilitate. Dar multe dintre aceste analize din trecut privind frumuseţea au fost subiective în eliminarea factorilor de influenţă.

În primii ani de ortodonţie şi chirurgie orthognathică, modele de ipsos au fost modalitatea de analliză pentru diagnostic şi stabilirea tratamentului. S-a presupus că modificarea ocluziei bazată pe diagnosticul pe model ar atinge toate obiectivele faciale şi stomatologice, inclusiv armonia facială. Experienţa a arătat că diagnosticul pe model este incomplet. Examinarea modelului relevă discrepanţe ocluzale inter-maxilare, dar nu indică, care maxilar este anormal plasat. Din această cauză, corecţia supra acoperirii orizontale bazată pe studiul modelelor poate lăsa dezechilibrele faciale necorectate sau chiar crea dizarmonii faciale.

Cum abordarea modelului de studiu s-au dovedit ineficientă, o a doua tehnică de diagnostic a apărut. Numeroase analize osoase cefalometrice au fost dezvoltate pentru a diagnostica şi selecta tratamentul corect. S-a presupus că prin plasarea părţilor scheletului în normele scheletice cefalometrice acest echilibru facial ar fi atins, iar rezultatul ar fi frumuseţe. Cu toate acestea, diagnosticul de frumuseţe pe baza normelor măsurătorilor osoase convenţionale cefalometrice nu este fiabil. Aceste analize cefalometrice se concentrează în principal pe măsurarea structurilor ţesutului dur, care nu sunt în mod constant legate de ţesuturi moi ale feţei. În plus, atunci când se utilizează diferite analizeaze cefalometrice pentru acelaşi pacient, se formulează diagnostice contradictorii. Fiecare analiză oferă un diagnostic diferit, un plan de tratament diferit şi, implicit, un rezultat facial diferit. Tratamentele bazate pe normele cefalometrice referitoare la ţesutul dur în multe cazuri pot, de fapt, să creeze modificări faciale nedorite.

Mai recent, o a treia metodă de diagnostic a apărut. Clinicienii au început să selecteze modalităţile de tratament pe baza diagnosticului rezultat în urma examinării faciale directe. Prin această abordare se presupune că modificarea unei feţe spre „ceea ce pare frumos” va produce un rezultat facial frumos. Modele sunt analizate, ţesuturilor dure sunt evaluate, dar imperativul cheie în tratamentul cu această metodologie se află în percepţia clinicianului privind dimensiunea, forma şi poziţia diferitelor părţi ale ţesuturilor moi faciale. Totuşi acest tip de realizare a planului de tratament prin concentrea atenţiei pe problemele estetice, în cazul în care aceste există cu adevărat, este, din păcate, mai degrabă subiectiv. Comparativ cu metodele anterioare, realizarea planului de tratamentului concentrat pe analiza facială oferă rezultate mai bune, dar se distanţează de criteriile de cuantificare. Acest lucru permite erori subiective în realizarea planului de tratament şi atitudine părtinitoare faţă de rezultate.

Scopul acestui material, este de a discuta elementele de frumuseţe şi modul în care influenţează fiecare element percepţia clinicianului privind ansamblul facial. Prin recunoaşterea acestor influenţe, clinicianul poate depăşi prejudecăţile subiective şi maximiza fiabilitatea şi repetabilitatea obţinerii de rezultate frumoase.

Doi factori influenţează percepţia de frumuseţe – calitatea elementelor faciale (păr, ochii, etc), precum şi poziţia elementelor faciale (proiecţie bărbie, simetrie, etc).

Calitatea elementelor faciale are cel mai semnificativ impact asupra percepţiei frumuseţei. Calitatea este descrisă cu termeni, cum ar fi culoarea, luciu, textura, ondulaţia, etc Calitatea părului, ochilor, genelor, dinţilor, gingiilor, pielei şi a buzelor este de importanţă primară pentru frumuseţe. Calitatea elementelor este interpretată subiectiv şi poate avea o influenţă pregnant emotională asupra discernământului observatorului. Modificarea calităţii este elementul de forţă în procedurile cosmetice. Eliminarea ridurilor, albirea dintilor, machiajul, lentilele de contact colorate, etc, toate determină modificări ale calitatăţii părţilor faciale. Când calitatea este o caracteristică dominantă, fie pozitivă (păr frumos) fie negativă (acnee), acesta va copleşi percepţia întregului facial şi va atrage ochiul privitorului. De exemplu, atunci când există un păr frumos, o bărbie uşor retrasă de multe ori nu este observată, ochiul privitorului fiind atras inconştient de părul frumos.

Poziţia elementelor faciale este elementul următor al percepţiei de frumuseţe. Interdependenţă spaţială a elementelor faciale, inclusiv frunte, orbite, pomeţi, obraji, nas, buze, bărbie şi lungimea gâtului, constituie echilibru facial sau armonie. Cu excepţia cazului de dezechilibru grosolan (de exemplu, retruzia severă a bărbiei), relaţia spaţiale a elementelor faciale nu domină percepţia de frumuseţe. Echilibrul elementelor faciale este subiectiv şi, în general, interpretat emoţional. Modificarea poziţiei elementelor faciale implică mai multe tipuri invazive de proceduri: implanturi dentare, ortodonţie, rinoplastie, chirurgie orthognathică, etc. Ca şi în cazul calităţii elementelor faciale, dacă poziţia unui element facial este o caracteristică dominantă, aceasta va eclipsa celelalte elemente pozitive ale feţei. Un exemplu în acest sens ar fi o deviere gravă a mandibulei – indiferent de calitatea sau de poziţia celorlalte părţi, ochii sunt atraşi de abaterea bărbie, iar restul elementelor îşi pierd influenţa lor asupra percepţiei de ansamblu a frumuseţii.

Interacţiunea între calitatea şi poziţia elementelor faciale influenţează foarte mult clinicianul. Cum s-a menţionat, în cazul în care faţa este judecată inconştient, caracteristica dominantă (de calitate mai mult decât cea de poziţie) atrage atenţia imediat şi distrage atenţia de la restul elementelor. Acesta ar putea fi un aspect pozitiv -ochi frumosi -sau unul negativ – retruzia extremă a bărbiei. Atunci când există, o trăsătură dominantă pozitivă sau negativă, atenţia este concentrată pe această trăsătură, şi alte componente faciale trec neobservate. Adesea, calitate excepţională conduce la percepţia frumuseţei chiar şi atunci când echilibrul facial este la limită. Clinicianul va ierta inconştient retruzia uşoară a bărbiei sau îngustare de la baza nasului în cazul în care pacientul are calităţi puternice, cum ar fi buze pline, pielea netedă sau culoarea ochilor strălucitoare şi forma plăcută. Cu toate acestea, dezechilibru facial, atunci când este sever, cum ar fi retruzia severă a bărbiei, distrage atenţia de la calităţile pozitive ale elementelor faciale. Ochii superbi nu sunt observaţi deoarece recesiunea bărbie domină atenţia privitorului. În general, calitatea elementelor faciale atrage automat atenţia clinicianului şi este mai importantă pentru percepţia de frumuseţe decât dezechilibrul minor al poziţiei elementelor faciale.

Beneficiile pentru clinician oferite de efectul dominant al calităţii elementelor faciale. Un pacient care are grave probleme privind poziţia elementelor faciale cu elemente faciale de calitate va avea un rezultat mai evident în urma tratamentului. Cu corectarea dezechilibrului care distrage atenţia, elemntele faciale de calitate sunt evidenţiate fără a exista un element care să distragă atenţia privitorului. De multe ori după tratament, pacienţii şi anturajul său îşi dau seama cât de vibranţi sunt ochii săi. Cu toate acestea, calitatea poate influenţa negativ percepţia medicului curant privind gradul de adecvare a rezultatelor tratamentului din aceleaşi motive. Influenţa calităţii asupra ochiului clinicianului poate distrage atenţia de la probleme minore de poziţie a elementelor faciale pe care le poate lăsa netratate şi scopul tratamentului final să nu fie atins. Echilibrul facial perfect nu va apărea ca „frumos” cu excepţia cazului în care sunt prezente elemente faciale de calitate.

Calitatea elementelor este ceea care dă componenta emoţională necesară pentru frumuseţea extremă. Din păcate, chirurgia contemporană şi ortodonţia adesea nu produc un echilibru facial optim deoarece schimbările elementelor faciale sunt subiectiv planificate şi evaluate, mai degrabă decât măsurate în mod obiectiv. Fără o măsurare obiectivă pre şi post-chirurgicale a interdependenţei elementelor faciale, poate fi un eşec în realizare a echilibrului facial optim final.

Faţa nu se măsoară pentru mai multe motive. În primul rând, o metodă exactăde măsurare a poziţiei elementelor faciale nu este utilizată pe scară largă. În al doilea rând, ţesutul moale este dificil de măsurat clinic. În al treilea rând, corectarea supra acoperirii orizontale, mai degrabă, decât echilibrul ţesuturilor moi, rămâne standardul pentru planificarea tratamentului. În trecut, au fost dezvoltate câteva analize cefalometrice ale ţesutului moale pentru a măsura poziţia elementelor faciale. Aceste analize timpurii ale ţesuturilor moi, nu au fost combinate cu evaluări clinice şi nici nu s-au examinat toate componentele faciale importante. Recent, echilibru facial, diagnosticul de frumuseţe şi de planificare a tratamentui au fost îmbunătăţite prin intermediul unei combinaţii de analize clinice faciale şi cephalometria ţesuturilor moi (STC) *. STC asigură obiectivitate prin măsurarea directă a poziţiei relative a tuturor părţilor faciale implicat în tratament. Acesta prevede, de asemenea, valorile normale, subliniază rezultatul asupra ţesuturilor moi, elimină influenţa subiectivă şi diminuează accentul pus pe supra acoperirea orizontală ca indicaţie unică de succes. Utilizarea STC concentrează diagnosticul şi rezultatul pe ceea ce ortodonţia şi chirurgia poate schimba – interrelaţia sau echilibrul elementelor.

Calităţile frumoase, cum ar fi pielea, părul, buzele, etc, nu pot ascunde greşeli ortodontice sau chirurgicale în poziţionarea de elementelor faciale.

În rezumat, frumuseţea feţei este o combinaţie de calitate, poziţie şi de echilibrul părţilor componente. Echilibrul si armonia sunt realizate în tratamentul ortodontic prin faptul că părtinirea subiectivă orthognathică este ţinut în frâu de evaluarea obiectivă cu cephalometria ţesuturilor moi (STC). STC complementar examenului facial clinic minuţios, permite ortodontului să cuantifice şi să obţină rezultate fiabile, repetabile în frumuseţea facială.

esenta-frumusetii3