Ce este ortodonția și când a apărut ea pentru prima dată?
Ortodonția este o specializare a medicinei dentare care se ocupă cu tratarea anomaliilor constatate la nivelul oro-facial și părțile sale componente. De regulă, cele mai comune dintre afecțiunile tratate în cabinetul medicului ortodont sunt alinierea defectuoasă a danturii (aglomerare, spațiere dentară și/sau ectopii), a maxilarelor sau a danturii în raport cu maxilarele (ocluziile de diferite tipuri).
Deși preocupările conexe anomalilor de aliniere dentară sunt mult mai vechi, termenul orthodontia a fost folosit pentru prima dată de Joachim Lafoulon în 1841, iar orthodontics în anul 1909 (conform Merriam-Webster Dictionary).
Cât de vechi sunt aceste preocupări? Dacă ar fi să dăm crezare istoricilor, putem să găsim referințe despre anomaliile care fac obiectul de lucru al medicului specialist ortodont încă din Antichitate. Astfel, încă din secolele V – IV î.Hr., medicul Hipocrate și filozoful Aristotel menționează în scrierile lor astfel de probleme.
Primii medici ortodonți
Apoi, medicii romani Celsus și Galenus, în secolele I – II d.Hr., prescriau remedii pentru creșterea normală a dinților permanenți (Celsus) sau pentru închiderea spațiilor inter-dentare (Galenus). Preocupările legate de anatomia și funcționarea aparatului oro-facial se vor număra printre activitățile unora dintre reprezentanții Renașterii, ca Leonardo da Vinci, Andreas Vesalius ori Ambrose Pare, dar prima carte dedicată danturii va fi publicată în 1530 de către A. Buchlein. După aproape două secole, în 1728, apare cartea Le Chirurgien Dentiste a doctorului francez Pierre Fauchard, având două capitole dedicate alinierii defectuoase a dinților, în care acesta propune și descrie primul dispozitiv ortodontic, numit bandolet sau bandeau, dedicat dezvoltării corecte a arcului maxilar. În mediul academic britanic, bazele științifice ale medicinei dentare vor fi puse de medicul chirurg John Hunter, în lucrarea The Natural History of Teeth (1771), în care descrie diverse metode de tratament a anomaliilor dentare.
Primele lucrări dedicate problemelor ortodontice
Prima lucrare dedicată exclusiv problemelor ortodontice va apărea în limba germană, în anul 1836, cu titlul Der Scheifstand der Zahne, a doctorului Frederich Christoph Kneisel, în care erau descrise și clasificate anomaliile de aliniere dentară și expuse posibilele cauze ale acestora (ereditatea, hrănirea defectuoasă la sân, obiceiurile alimentare neconforme etc.).
Dr. Kneisel folosea pentru corectarea anomaliilor niște dispozitive alcătuite din arcuri de aur și ligaturi. Diverși alți medici au continuat munca de pionierat în domeniul ortodonției și au contribuit la cunoașterea în detaliu a cauzelor și problemelor de aliniere dentară, precum și la conceperea și dezvoltarea diverselor dispozitive medicale folosite pentru corectarea acestora. Evidențele despre folosirea aparatelor dentare, precum și studiile științifice dedicate efectului tratamentelor cu aceste aparate se înmulțesc pe finalul veacului al XIX-lea, culminând cu primul curs de ortodonție (1890), prima carte de specialitate (1895, Edward H. Angle), cu înființarea American Society of Orthodontia (1901) și a European Orthodontic Society (1907). Prima Conferință internațională dedicată Ortodonției a avut loc la New York în anul 1926.
Istoria aparatelor dentare
În ceea ce privește dispozitivele medicale folosite pentru tratarea anomaliilor dentare, evidențele arheologice sugerează folosirea unor fire și benzi metalice pentru fixarea danturii, dar se pare că unele dintre acestea erau folosite post-mortem (egipteni și etrusci). Primele dispozitive medicale apropiate de ceea ce înțelegem astăzi prin termenul de aparate dentare, după cum am menționat anterior, apar în secolul al XVIII-lea, cunosc o diversificare în veacul următor și o dezvoltare accentuată în secolul XX. Astfel, dacă până în anii 60 ai secolului trecut materialele folosite la confecționarea aparatelor dentare variau de la cauciuc, lemn sau aur, iar acestea erau fixate prin înfășurarea dinților în bandă metalică, începând cu anii 70 ai aceluiași secol, aparatele, confecționate din oțel inoxidabil și fire metalice, au început să fie cimentate de dinți (apariția brackeților). Spre finalul secolului XX, au început să apară primele aparate dentare invizibile/transparente.
Dezvoltarea științei medicale și noile tehnologii au contribuit în secolul XXI la apariția unei varietăți de tipuri de dispozitive medicale, dar și a unei varietăți de metode de diagnosticare și tratament, fără precedent în domeniul ortodonției. Astfel, aplicarea noilor tehnologii (scanere intra-orale, imprimante 3D) a condus la o precizie crescută în stabilirea diagnosticului, la alegerea celor mai bune metode de tratament pentru fiecare caz în parte, la posibilitatea obținerii unor rezultate bune indiferent de vârsta și dezvoltarea pacientului, dar și la creșterea numărului de pacienți care apelează la medicul ortodont.
Bibliografie:
Articole precedente
https://www.bos.org.uk/Museum-and-Archive/History-of-Orthodontics/Timeline
https://jamaicahospital.org/newsletter/history-of-orthodontics/
https://www.orthodonticslimited.com/orthodontics/orthodontics-history/
