Deși de cele mai multe ori aplicarea aparatelor ortodontice și a tratamentelor specifice produce rezultatele scontate, există cazuri în care pacienții au nevoie de intervenție/intervenții chirurgicale, pentru ca tratamentul să-și facă efectul. Chirurgia efectuată în scopuri ortodontice poartă numele tehnic de chirurgie ortognată.

Când se recomandă chirurgia?

Corectarea chirurgicală a maxilarului/maxilarelor este recomandată de medicul specialist ortodont doar în cazurile în care tratamentele clasice nu dau roade.
Adică acele cazuri în care corecția posibilă prin intermediul aparatelor nu are ca efect ocluzia normală, din cauză că oasele maxilarelor s-au dezvoltat și au crescut anormal.
Pacienții afectați de aceste anomalii nu pot nici mușca, nici mesteca și nici vorbi cum trebuie, având reale dificultăți în acest sens și supunându-se unor riscuri suplimentare în viitor, în cazul lipsei tratamentului ortodontic și ortognatic.
Prin urmare, medicul ortodont, care constată anomalia și necesitatea intervenției chirurgicale, va lucra în echipă cu medicul chirurg ortognat pentru remedierea problemelor de sănătate orală constatate.

De regulă, pacienții care au indicație chirurgicală sunt adulți, în cazul cărora dezvoltarea oaselor feței s-a încheiat, nemaiputând fi modelate doar cu ajutorul dispozitivelor medicale. Cauzele acestor anomalii pot fi multiple, de la cele genetice, la defecte dobândite la naștere, traume sau altele.

Ce presupune intervenția chirurgicală?

De obicei, tratamentul ortodontic are loc atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală, astfel încât corecția ocluziei să fie perfectă, iar pacientul să poată să muște, mesteca și vorbi normal.
Inițial, medicul specialist ortodont va alinia corect dinții pe maxilare, apoi chirurgul va îndrepta osul, astfel încât ocluzia să fie corectă.

Operația, în sine, implică tăierea maxilarului și/sau a mandibulei și reconstrucția prin fixarea unor elemente metalice, care asigură poziția și forma naturală corectă a acestor oase. Operația poate dura între 2 și 4 ore și se efectuează sub anestezie generală, prin urmare pacientul nu simte nimic în timpul operației. Succesul intervenției, atât al operației în sine, cât și pe termen lung pentru pacient depinde de gradul de experiență al chirurgului ortognat, dar și de precizia intervenției.
Tehnologia actuală permite vizualizarea 3D a scheletului cranial integral (oase și țesuturi moi), astfel încât operația să poată fi simulată înainte ca ea să aibă loc și astfel gradul de precizie să fie unul ridicat. Aplicarea noilor tehnologii în chirurgia craniană a determinat o diminuare a posibilelor corecții post operatorii.
Cu toate acestea, în unele cazuri, după intervenția chirurgicală ortognată, medicul ortodont poate constata nevoia realizării unor corecții sau ajustări. Acestea au ca scop păstrarea pe termen lung a beneficiilor intervenției chirurgicale.

În cazurile expuse anterior, doar tratamentul chirurgical nu este de ajuns pentru corectarea problemei diagnosticate. De aceea, cei doi medici specialiști vor face echipă, tratamentul fiind astfel unul mixt. Tratamentul poate dura între 2 și 3 ani, iar la finalul acestuia pacientul va fi sfătuit să poarte gutiere pentru o perioadă de încă un an, după care le va purta doar ocazional (în timpul nopții, de obicei).

BIBLIOGRAFIE:
https://www3.aaoinfo.org/blog/parent-s-guide-post/surgical-orthodontics/
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/orthodontic-surgery
https://www.qvh.nhs.uk/wp-content/uploads/2015/09/A-guide-for-pts-considering-orthognathic-surgery-Rvw-February-2020.pdf

Contactează-ne

Solicită o programare.

14 + 15 =