Când și cum trebuie să reacționăm când un copil se lovește la dinte

Când dintele unui copil este afectat în mod brusc se numește că a suferit un traumatism. Acest lucru se poate întâmpla la joacă sau când copilul se află în colectivitate și practică o activitate sportivă. Este un moment extrem de neplăcut pentru copil, care se sperie și la fel și părintele lui.

Dar acesta trebuie să știe că e nevoie să reacționeze imediat ce copilul a trecut prin acest episod și să îl ducă de urgență la medic. Viteza cu care reacționează părinții în asemenea situații și colaborarea imediată cu medicul de specialitate sunt esențiale pentru recuperarea dintelui și starea lui de sănătate. Ca părinți, nu ne putem da seama de cât de gravă este situația și pot apărea complicații mari dacă nu reacționăm imediat.

De asemenea, accidentele se pot întâmpla la școală, iar profesorii să nu știe ce măsură să adopte. Dar cu cât se acționează mai repede, cu atât șansele de succes sunt mai mari, fără complicații ulterioare, dureroase sau de natură estetică.

Primele 30 de minute sunt esențiale

Are un rol foarte important educarea publicului, care să știe să reacționeze în astfel de situații și să acorde primul ajutor imediat. Un dinte poate fi pierdut pentru totdeauna sau poate fi salvat, în funcție de cum reacționează adulții care se află cu copilul în momentul producerii traumatismului și cât de repede. Primele 30 de minute sunt esențiale în acest sens.

În timpul traumatismului, în funcție de duritatea lui, poate fi afectată coroana (fractura coronara) sau rădăcina dintelui (Fractura radiculara) sau dintele poate fi expulzat din os (avulsie dentara), cand părinții ajung cu dințișorul în mână la medic.

Dinții traumatizați mai pot fi loviți, fracturați, avulsionați, împinși în alveolă. Pot exista și fracturi ale rădăcinii sau ale osului alveolar. Rolul medicului este acela de a găsi un tratament potrivit, așa încât să salveze dintele, dacă se mai poate și să evite complicațiile. Pentru unele situații e nevoie de radiografii și teste suplimentare, ca medicul să își dea seama dacă există fracturi ale osului, dacă este afectată rădăcina și camera alveolară sau mugurii dinților permanenți (dacă e vorba de un dinte de lapte) sau alte țesuturi.

Ce trebuie să faci dacă un copil și-a „spart” dintele?

Părinții trebuie să se alarmeze dacă copilul face febră imediat după incident, dacă respiră greu sau are dificultăți de deglutiție sau dacă nu pot opri sângerarea nici după 10 minute. Este bine de stiut că, in cazul fracturilor coronare, ar fi bine sa fie recuperate restul fracturat pentru ca acesta poate fi folosit la refacerea integritatii coroanei dentare, in functie de caz. In cazul avulsiilor dentare, dintele expulzat trebuie tinut intr-un mediu lichid, ser fiziologic cel mai bine, iar prezentarea la cabinetul dentar in primele ore este foarte importanta pentru replantarea dintelui si reusita lui de a fi salvat pe arcada.

Statisticile spun că cca 30% dintre copii au experimentat o dată un traumatism. Și copiii mici, care abia învață să meargă, sunt expuși, mai ales că nu își coordonează mișcările foarte bine în acea perioadă. De asemenea, băieții de vârstă școlară sunt mai expuși decât fetele, din cauza jocurilor pe care le joacă și, uneori, a certurilor la locurile de joacă ori în timpul activităților sportive în care sunt antrenați.

Dinții cei mai afectați de traumatisme sunt cei din zona frontală, mai ales incisivii superiori și mai ales dacă există tendința acestora de ieșire în afară (se numește prodenție). Recomandăm părinților și profesorilor care conduc clase de sport să le facă copiilor instructaje periodice în acest sens, pentru că prevenția e cea mai importantă. Din păcate, un dinte permanent poate fi grav afectat și nu se mai poate recupera niciodată, iar implicațiile de natură funcțională, estetică și emoțională pot fi mari.