Tratamentele ortodontice moderne, precum cele cu alignere, au câștigat popularitate în ultimii ani datorită confortului, esteticii și eficienței lor.
Aceste dispozitive transparente reprezintă o alternativă la aparatele dentare tradiționale, oferind pacienților posibilitatea de a îndrepta dinții fără metalul și sârmele vizibile ale aparatelor clasice. Cu toate acestea, tratamentele cu alignere nu sunt potrivite pentru toată lumea, iar succesul lor depinde de mai mulți factori.
E important însă să știm și când și pentru cine nu sunt recomandate tratamentele cu alignere, precum și care factorii care pot influența decizia de a opta pentru acest tip de tratament.
Alignerele sunt proiectate pentru a corecta o varietate de probleme dentare, cum ar fi înghesuirea dentară ușoară până la moderată, spațiile interdentare mici sau problemele de ocluzie.
Cu toate acestea, atunci când un pacient prezintă o malocluzie severă sau alte anomalii complexe ale mușcăturii, cum ar fi o supraocluzie profundă sau o subocluzie severă, tratamentele cu alignere pot să nu fie suficiente pentru a corecta problema.
În astfel de cazuri, un aparat dentar tradițional poate fi mai eficient, deoarece oferă un control mai precis asupra mișcării dinților și a ajustărilor necesare.
Malocluzia complexă necesită de obicei forțe mai mari și un control mai bun asupra dinților decât ceea ce poate oferi un sistem de alignere. Aceste cazuri pot implica deplasări semnificative ale dinților, rotații complexe sau chiar ajustări ale poziției maxilarelor.
În aceste situații, medicii ortodonți preferă adesea să utilizeze aparate fixe, deoarece pot aplica forțele necesare pentru a obține un rezultat optim și stabil.
În unele cazuri, problemele ortodontice ale pacientului pot fi determinate de o nealiniere a maxilarului superior și inferior, ceea ce se numește o problemă scheletică.
Aceste probleme pot include discrepanțe mari între dimensiunile maxilarului superior și inferior sau asimetrii ale feței care nu pot fi corectate doar prin repoziționarea dinților.
Alignerele funcționează prin aplicarea de forțe ușoare pentru a muta dinții în poziția dorită, însă nu au capacitatea de a ajusta poziția osului maxilarului. Pentru pacienții cu astfel de probleme, tratamentul ortodontic poate necesita intervenții chirurgicale în combinație cu aparate dentare fixe pentru a corecta poziția maxilarului și a restabili o ocluzie corectă.
Chirurgia ortognatică poate fi necesară în cazurile severe pentru a remodela structura maxilarului, iar alignerele nu sunt capabile să înlocuiască această abordare.
Tratamentele cu alignere, cum ar fi Invisalign, sunt eficiente doar atunci când sunt purtate conform recomandărilor medicului ortodont, de obicei între 20 și 22 de ore pe zi. Unul dintre avantajele acestor dispozitive este că pot fi scoase în timpul meselor sau pentru curățarea dinților, dar această flexibilitate poate fi și un dezavantaj.
Dacă pacientul nu poartă alignerele conform indicațiilor, progresul tratamentului poate fi încetinit sau chiar inversat. Pentru persoanele care nu au disciplina necesară pentru a respecta regimul de purtare, tratamentele cu alignere nu sunt recomandate.
Această problemă este frecventă în rândul adolescenților sau al persoanelor care duc un stil de viață agitat și uită adesea să-și poarte alignerele. În asemenea cazuri, un aparat dentar fix poate fi mai potrivit, deoarece acesta nu poate fi îndepărtat și asigură un control constant asupra mișcării dinților.
Bruxismul, cunoscut și sub numele de scrâșnit de dinți, poate fi o provocare în cazul tratamentelor cu alignere. Această afecțiune implică frecarea sau strângerea dinților, în special în timpul nopții, și poate afecta negativ eficiența și integritatea alignerelor.
Scrâșnitul constant poate deteriora materialul din care sunt fabricate alignerele, ducând la fisuri sau deformări ale acestora, ceea ce poate compromite rezultatele tratamentului.
De asemenea, pacienții cu obiceiuri vicioase, cum ar fi mestecatul unghiilor, mușcatul obiectelor dure sau folosirea dinților pentru a deschide diverse obiecte, pot deteriora alignerele și pot compromite eficacitatea tratamentului. În aceste cazuri, un aparat dentar fix este mai robust și poate rezista mai bine la presiuni neobișnuite.
Sănătatea orală este esențială pentru succesul oricărui tratament ortodontic, inclusiv pentru tratamentele cu alignere.
Pacienții care suferă de afecțiuni dentare netratate, cum ar fi carii multiple, boală parodontală activă sau inflamație gingivală severă, nu sunt candidați ideali pentru tratamentele cu alignere până la rezolvarea acestor probleme.
Alignerele acoperă dinții și pot crea un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor dacă igiena orală nu este riguroasă. În cazul în care un pacient are nevoie de tratament ortodontic, dar suferă de probleme de sănătate orală, medicul va recomanda mai întâi tratamentul și stabilizarea acestor afecțiuni înainte de a începe tratamentul ortodontic propriu-zis.
În unele cazuri, chiar și după tratarea problemelor dentare, un aparat fix poate fi preferabil pentru a asigura o supraveghere mai atentă a sănătății gingiilor și dinților pe durata tratamentului.
Pacienții care au implanturi dentare sau lucrări protetice fixe, cum ar fi punți dentare, pot întâmpina dificultăți în utilizarea alignerelor. Implanturile dentare sunt fixate în os și nu pot fi deplasate odată ce au fost integrate, ceea ce înseamnă că alignerele nu vor avea niciun efect asupra lor. În cazul în care este necesară o repoziționare a dinților în jurul implantului, medicul ortodont va trebui să ia în considerare această limitare.
Tratamentele ortodontice pentru pacienții cu proteze fixe sau implanturi pot necesita o planificare personalizată, iar alignerele nu sunt întotdeauna cea mai bună soluție. Aparatele fixe, care permit un control mai fin asupra mișcării dinților adiacenți implanturilor, pot fi mai eficiente în aceste situații.
Deși alignerele reprezintă o inovație semnificativă în domeniul ortodonției și sunt potrivite pentru numeroase cazuri, nu sunt o soluție universală pentru toate problemele ortodontice.
Pacienții cu malocluzie complexă, probleme scheletice, bruxism sever sau lipsa de aderență la tratament pot beneficia mai mult de alte tipuri de aparate dentare.
De asemenea, sănătatea orală generală și particularitățile structurii dentare trebuie evaluate cu atenție înainte de a alege tipul de tratament.
În final, consultarea unui medic ortodont este esențială pentru a determina cea mai bună opțiune pentru fiecare pacient în parte, asigurându-se că tratamentul ales va oferi rezultatele dorite.
