Recidiva este un risc pe care medicul ortodont îl are tot timpul în vedere atunci când evaluează scopurile tratamentelor de specialitate propuse pacienților săi.
De aceea, orice medic ortodont trebuie să-și avertizeze pacienții asupra acestuia. De obicei, recidiva poate apărea după încetarea tratamentului și înlăturarea aparatelor dentare. Gradul de recidivă este diferit de la pacient la pacient și există numeroase abordări clinice pentru tratarea acesteia, inclusiv prin montarea unor dispozitive fixe, permanente, în spatele dinților. De asemenea, purtarea gutierelor ajută la păstrarea rezultatelor tratamentului ortodontic pe termen lung.
Din experiența clinică, putem afirma că riscul de recidivă este real, dar apariția acesteia este mai puțin predictibilă, atât ca timp, raportat la finalul tratamentului ortodontic, cât și ca loc (spre exemplu, este un mit faptul că molarii de minte sunt cauza principală a recidivei tratamentului ortodontic).
Care sunt cauzele recidivei?
În cazul tratamentului ortodontic, acestea pot fi multiple. Printre cele mai comune sunt: tratamentul incomplet sau nefinalizat (în cele mai multe astfel de cazuri, pacienții, din motive financiare sau personale – toleranță scăzută la durere etc., renunță la tratament), forțele implicate în mestecarea alimentelor, care acționează asupra dinților, determinând mișcarea lor înainte, prin urmare aglomerarea lor, așa-zisa „memorie” a țesuturilor (specialiștii au observat că tendința de revenire a dinților în pozițiile inițiale este mai mare în primul an de la finalizarea tratamentului, în special, se pare, din cauza acestei „memorii”), dorința de rezultate imediate (tratamentele ortodontice necesită timp, prin urmare obținerea unor rezultate spectaculoase pe termen scurt este sortită eșecului), revenirea la obiceiuri greșite, ca scrâșnirea dinților, suptul bomboanelor sau al acadelelor, consumul alimentelor lipicioase sau foarte tari etc.
La acestea se adaugă neglijența pacienților care nu mai poartă, fie că uită, fie că nu mai doresc, gutierele sau retainerele recomandate de medicul ortodont pentru perioada post-tratament. De asemenea, ignorarea importanței programărilor pentru controalele de rutină, contribuie la ne-depistarea la timp a recidivelor care pot apărea și la agravarea unor situații care pot fi evitate.
Prin urmare, pentru combaterea cauzelor comune ale recidivelor în cazul tratamentelor ortodontice sunt importante următoarele acțiuni: urmarea cu responsabilitate de către pacient a recomandărilor făcute de medicul ortodont pentru perioada post-tratament; observarea cu responsabilitate a oricăror modificări în alinierea danturilor și raportarea acestora medicului curant, purtarea retainerelor sau gutierelor, eventual montarea retainerelor fixe, precum și urmarea unui nou tratament ortodontic, în cazul nedorit al recidivei.
În pofida faptului că cercetarea medicală, dar și metodele de tratament au evoluat mult, cauzele recidivei post-tratament ortodontic rămân încă insuficient de bine înțelese. Cert este că recidiva apare ca un rezultat al unui cumul de factori, iar tratarea acesteia se face diferit de la caz la caz și presupune implicare atât din partea medicului specialist ortodont, cât și din partea pacientului.
Bibliografie:
https://www.joossefamilyorthodontics.com/orthodontic-relapse/
https://www.guelphdentist.com/orthodontic-relapse-causes-what-to-do/
https://orthopracticeus.com/ce-articles/retention-and-stability-the-bane-of-orthodontics/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28297088/
